Domnul bate

Când veghezi în toi de noapte şi suspini cu greu,
Domnul bate, bate, bate, bate tot mereu!
Să nu spui că-s fleacuri toate, că vorbind greşeşti,
Domnu-ţi spune: Şi El bate, tu te prăpădeşti.

Moartea sparge uşa-n silă, la palat şi beci,
Crezi că morţi-i este milă, când te pierzi pe veci?!..
Domnul geme şi se duce, groaznic întristat,
Iar tu suflete prea dulce, iadului te-ai dat.

Ziua-n care tu vei bate, nu va întârzia;
Şi atunci iubite frate, groaza te-a lua!
Lacrimi, plânset cu suspine te vor năpădi;
Iar la porţile divine, te vor osândi.

Vrei să stai mereu în noapte şi-n suspinul greu?
Când El bate, bate, bate, bate tot mereu!...
Spune Lui ce te apasă, tot mărturisind,
Căci te-nvită, la-a Sa masă, drăgălaş zâmbind.

 poezie inspirată din cartea Cântările Evangheliei.